Semnele la care merită să fii atent

Aceste semne nu înseamnă automat că ceva este în neregulă — dar merită verificate. Depistată devreme, displazia de șold se tratează cel mai simplu, de aceea screeningul ecografic la bebeluși este atât de valoros. Dacă ai observat oricare dintre aceste semne, consultați medicul: o ecografie de șold lămurește lucrurile.

Unii bebeluși au o direcție „preferată” în care stau cu capul — iar uneori acest lucru se însoțește de o asimetrie a formei capului. Sunt lucruri pe care un consult de specialitate le poate evalua cu blândețe. Dacă ai observat aceste semne, consultați medicul, cu atât mai mult cu cât evaluarea timpurie este de folos.

Picioarele bebelușilor și ale copiilor mici pot avea poziții care îngrijorează părinții — unele sunt variante de creștere, altele au nevoie de tratament. Diferența o face examinarea de specialitate. Dacă poziția piciorului copilului tău ți se pare neobișnuită, consultați medicul: un consult clarifică dacă e nevoie de tratament sau doar de urmărire.

Bebelușii și copiii mici își folosesc în mod normal ambele părți ale corpului. Dacă observi că cel mic mișcă vizibil diferit un membru față de celălalt, este un semn care merită evaluat. Consultați medicul — o examinare atentă poate lămuri cauza.

Copiii nu ne pot spune întotdeauna ce îi doare — dar ne arată. Un copil care plânge neobișnuit de mult, refuză să folosească o mânuță sau un picior, ori are o zonă umflată după o căzătură, are nevoie de o evaluare. Consultați medicul pentru ca leziunea să fie tratată corect de la început.

Un copil care plânge de fiecare dată la o anumită mișcare sau care începe să evite jocul activ — deși înainte alerga și se cățăra cu poftă — îți transmite ceva. Nu orice pauză de joacă e un semn de boală, dar durerea persistentă merită întotdeauna verificată. Consultați medicul dacă aceste semne se repetă.

Scolioza apare cel mai des în perioada de creștere rapidă și, la început, nu doare — de aceea ochii părinților sunt cel mai bun sistem de depistare. Un test simplu acasă: rugați copilul să se aplece în față, cu picioarele lipite și brațele atârnând, și priviți-i spatele din spate. Dacă observați oricare dintre aceste semne, programați un consult — nu amânați evaluarea. Descoperită la timp, o curbură poate fi ținută sub control.

Recomand o primă evaluare ortopedică după ce copilul începe să meargă — un moment bun să verificăm șoldurile, genunchii și picioarele și să răspundem întrebărilor care apar în această perioadă. Multe particularități ale mersului sunt etape normale ale creșterii, dar semnele de mai sus merită o examinare. Un sfat practic: filmați copilul mergând, mai ales la începutul mersului — filmulețele sunt de mare ajutor la consult.

Consultul ortopedic la copii este mai mult joacă decât „doctor”. Bebelușul este examinat dezbrăcat, pe pat sau în brațele părintelui, cu mișcări blânde. Pe cei de 1–6 ani îi privim cum merg desculț, ne jucăm cu baloane și mașinuțe și le verificăm articulațiile pe pat sau în brațele părintelui — folosim ecograful cu gel încălzit, goniometrul și centimetrul. Acasă vă puteți juca „de-a doctorul” cu un centimetru, ca instrumentele să nu fie o surpriză. Povestiți-i copilului dinainte ce urmează și veniți relaxați: calmul vostru îl ajută cel mai mult.